Teambuilding încheiat cu succes

Abia întoarsă din teambuilding, relatez cele mai importante amănunte:

1. Toată lumea o vrea pe prietena mea
2. Relu a experimentat ceva nou
3. Am ars supa de pui dar dacă nu le spuneam mulţi nu şi-ar fi dat seama
4. Cozonacul porneşte din ce în ce mai greu
5. Sonia şi-a făcut griji pentru Zaher atunci când el a căzut în coardă cu capul în jos
6. Vinul de mere făcut de familia Elei este foarte bun
7. Prăjiturile de la Iepuraşul sunt mai bune decât îmi aminteam
8. Supa făcută pentru seara următoare a ieşit mai bună – creaţie exclusiv proprie
9. „Carne Dezosată Barbar” este noul brand rocks
10. Cei care dorm în cel mai răcoros loc NU se trezesc primii dar nici cei care dorm în cel mai călduros loc NU se trezesc ultimii.

Explicaţii:

1. Este vorba de Relu, el este „prietena mea” şi din nou a fost cap de afiş. O să vedeţi în continuare de ce...
   
2. A experimentat pendularea pe o coardă ancorată de un cablu pus între două stânci, aşa cum o să vedeţi în imagini. Da, deşi se credea că el a încercat TOT, sâmbătă a dărâmat acest mit. Primul, cel care a testat efectiv sistemul a fost el însuşi, şi îi mulţumim pentru asta :D Apoi, de la Andrei şi până la Zaher ne-am dat toţi. Aproape toţi. Popescu, într-un episod viitor J
3. Am vrut să aşteptăm caravana cu o supă fierbinte, având în vedere că veneau de la drum lung iar incinta în care urma să-i primim nu este chiar cea mai călduroasă. Astfel că am şi făcut-o... praf! Când era aproape gata am pus şi fidea, care nu era de altfel absolut necesară, şi am uitat sa mai amestecăm în oală Rezultatul? Noroc că mai aveam la îndemână o oală suficient de mare şi am deşertat conţinutul. Am adăugat sare suplimentar şi niscaiva pătrunjel. (Soluţie marcă înregistrată, dar freeware ;) )
4. Cozonacul este duba lui Răzvan Popescu Mirceni (Laurenţiu Popeşti Leordeni etc), maşinuţă ce i-a fost aproape, la bine şi la rău, fie că a fost vorba de o expediţie pe meleaguri africane, fie că s-a dus până la MINAC. Acum, din nebănuite cauze, uneori refuză să pornească. Oare o avea vreo presimţire??
5. Fotografia este grăitoare sper J Nu am avut timp să prelucrez imaginile, aşa că ce se vede este materia brută preluată din aparat. Din păcate am pierdut momentul esenţial (un mare minus pentru viitoarea mea ipotetică_carieră de fotoreporter!) dar ce surprins poziţia imediat următoare. Sonia a icnit şi Ana s-a speriat de sperietura Soniei. Eu nu m-am speriat prea tare deoarece ştiam că îl filează Relu şi deci este în regulă, dar nici bine nu mi-a fost. Astea au fost singurele reacţii marcante referitor la acest eveniment. Revenind la minusul meu, deşi am ratat caderea efectivă numai eu am imortalizat pendularea lui neplanificată :D
6. Noi, la MCD nu avem grătar. Nu pentru că nu ne-ar plăcea, ci pentru că pur şi simplu inventăm de fiecare dată ceva care să suplinească lipsa acestui obiect. Dar acum nu am avut dispoziţia necesară, şi am vrut în sfârşit să ne cumpărăm unul. Am căutat, dar nu am găsit L Aşa că am sunat-o pe Ela să ne imprumute unul, dacă tot treceam prin oraşul ei. Alături de grătar ea şi tatăl ei ne-au oferit şi un bidon de vin home-made, de mere, cidru parcă îi zice. Pe această cale toate echipa de fete mulţumeşte pentru sprijinul acordat. Deşi nu am luat Oscarul căţărătorilor, ne-am bucurat de gustul bun al alimentului preparat cu drag acasă.
7. La întoarcerea în Câmpulung, după ce am trecut pe la casa Elei şi am zvîrlit peste gard grătarul, ne-am oprit la cofetărie unde am mai schimbat o vorbă cu ea şi am mâncat şi câteva prăjituri fiecare. Au fost excelente, astfel că recomand în mod public Cofetăria IEPURAŞUL, situată lângă Primărie. O prăjitură costă 2 lei, este SUPER bună şi poate fi consumată alături de o băutură răcoritoare de renume, de 500ml care costă 3 lei. Dacă aveţi numai 5 lei, mai bine mâncaţi 2 prăjituri şi beţi apă de acasă, merită!
8. Seara următoare, adică sâmbătă seara, ne-am întors în „mansarda noastră, cuibuşor de nebunii”. Şi am vrut să mâncăm din nou ceva bun. Acum, în forma detaliată, recunosc adevărul: Ana a vrut să mă ajute, dar eu nu am înţeles la timp problema ei legată de carnea macră, ci abia după ce pregătisem eu legumele şi am fost deci nevoită să continui; Sonia a curăţat alături de mine cartofi şi morcovi ca pentru o supă pentru 12 munţo-ocean-mani, şi alături de Dany le-a tocat exemplar ;) ; Găbiţa a strâns masa şi dacă nu mă înşel a spălat şi nişte vase, la fel ca şi Dany şi Răzvan care au fost pilonii de bază la vase :D Am pus şi de data asta paste, dar am stat lângă oală şi am mestecat continuu până am oprit focul – asta a fost cheia succesului.
9. „Carne Dezosată Barbar” este noul brand, dezvoltat în timp ce pregăteam supa. Eram destul de furioasă, obosită, nu-mi era foame dar stăteam în picioare de o oră să fac supă pentru nişte oameni care se distrau în timpul ăsta. Din lipsă de chef nu am fotografiat oasele rămase, însă vor constitui un adevărat festin pentru norocosul câştigător.
10. Ne-am culcat pe la orele 2 dis de dimineaţă în zorii zilei de 4 noiembrie, după ce am înţeles că nu vom putea dovedi damigeana de vin roşu de 5l (unii!) şi nici jocul de îndemânare pe care l-am achiziţionat recent (alţii!). Fiecare unde îşi alesese domiciliul în seara precedentă. În corturi au dormit Dany şi Răzvan, Sonia şi Zaher, Bogdan Z., Găbiţa şi Gabi. Afară au dormit Bogdan, Andrei şi Ana, iar în birou eu cu Relu. Nu ştiu care au fost primii, dar Gabi² ştiu sigur că au fost ultimii care au ieşit din bârlog. Ceea ce am vrut să zic de fapt cu acest punct este că deşi m-am trezit în final la ora 12 la prânz, nu am fost cea din urmă :D